O preocupare intensa a specialistilor din multe domenii ale cunoasterii a fost dintotdeauna "granita" dintre innascut si dobandit in cazul comportamentelor fiintelor vii. Autorul cartii analizeaza argumentele pro si contra innascut sau dobandit mai ales in cazul comportamentelor agresive ale oamenilor si animalelor. Pornind de la studii de etologie comparata, observa punctele comune sau discordante intre comportamentele sociale/agresive/de hranire si toaletare etc. ale animalelor si oamenilor. Putem trasa oare o frontiera intre ceea ce mostenim pe linie filogenetica si ceea ce dobandim in cursul ontogenezei? Se pot face analogii pertinente intre comportamentul animalelor si cel al oamenilor? Eibesfeldt incearca sa ne convinga ca o analiza atenta ne poate dezvalui multe "secrete"!

Autorul abordeaza si avantajele sociabilitatii si rolul acesteia in diminuarea/atenuarea comportamentelor agresive. El pledeaza pentru o educatie a copiilor care sa promoveze capacitatile de integrare si relationare sociala si sa conduca la canalizarea agresivitatii in forme ritualizate catre alte activitati (sport etc.). In acest context, vorbeste despre gesturile de contact social care apar in copilarie. La sfarsitul primului an de viata, apare gestul de oferire a hranei (mamei, fratilor, strainilor). De la acest prim contact social cu mediul, copilul are din ce in ce mai multe initiative de relationare sociala care trebuie incurajate si facilitate. In acelasi timp insa nu trebuie uitat faptul ca acest fapt nu se confunda cu educarea toleranta a copilului. O astfel de educatie duce la experiente de deprivare deoarece copilul mic este in cautare si formare de raporturi cu lumea. Copilul pune intrebari si formuleaza cereri pentru a defini limitele posibilului - acestea nu trebuie sa fie nici prea inguste nici prea laxe. J. J. Rousseau ne intreba: "Cunosti cel mai sigur mod de a-l face pe copil nefericit? Trebuie doar sa-l obisnuiesti sa i se ofere totul. Solicitarile lui vor creste neincetat. Mai devreme sau mai tarziu, incapacitatea ta te va face sa ii refuzi ceva, si acest refuz neobisnuit va fi cu mult mai zguduitor pentru el decat lipsa lucrului pe care l-a cerut."

Autorul face comparatii intre comportamentul diferitelor animale atat in mediul lor natural de viata cat si in mediul de laborator si comportamentul oamenilor. De asemenea, el face comparatii intre diverse culturi omenesti si mediul lor de viata, incercand sa dovedeasca ca exista asemanari intre comportamente aparent total diferite pentru a dovedi ipoteza ca exista anumite "bunuri" innascute comune care se manifesta diferentiat in comportamentul oamenilor si ca trebuie sa tinem cont de acestea cand studiem manifestarile agresive/sociale/de iubire etc. ale fiintelor umane.

Irenaeus Eibl-Eibesfeldt - Iubire si ura
Editura Trei, 1998, 279 pagini

Marti, 6- 2005
Cristina Dragulin, psiholog

 Manfred Dopfner, Stephanie Schurmann, Gerd Lehmkuhl - Copilul hiperactiv si incapatanat - Ghid de interventie pentru copiii cu tulburari hieprchinetice si opozitionale

 Irenaeus Eibl-Eibesfeldt - Iubire si ura

 Eric Berne - Jocuri pentru adulti - Psihologia relatiilor umane

 Mihaela Roco - Creativitate si inteligenta emotionala

 Sigmund Freud - Nevroza la copil

 Donald W. Winnicott - Convorbiri psihanalitice cu parintii

 Donald W. Winnicott - Consultatia terapeutica a copilului

 Kary Killen - Copilul maltratat