Foamea de stimuli

Ce se intampla dupa ce copilul mic este despartit de mama sa in cursul normal de crestere?

La nastere, orice copil are nevoie de intimitate fizzica cu mama si tatal sau. Cercetatorii au constatat ca unii copii mici care sunt lipsiti de atentie si afectiune o perioada lunga de timp au tendinta sa intre intr-un declin ireversibil si pot contacta boli recurente.
In cazul copiilor mici, cele mai favorizate forme de stimuli sunt cele generate de intimitatea fizica. Privatiunea senzoriala si emotionala tind sa provoace sau sa incurajeze schimbari organice.
O data cu maturizarea, copilul, devenit adolescent apoi adult, invata sa se multumeasca cu forme mai subtile, chiar simbolice, de atentie si afectiune. Rezultatul este o transformare partiala a "foamei de stimuli" in "foame de recunoastere".

Foamea de recunoastere

Fiecare persoana isi individualizeaza cautarea recunoasterii, diferentele conferind varietate relatiei sociale a carei unitate minimala - numita de Berne "tranzactie" - este "mangaierea".
"Mangaierea poate fi folosita ca termen general pentru a desemna contactul fizic apropiat, iar in practica, ea poate lua diferite forme. Unii oameni mangaie la propiru un copil; altii il imbratiseaza; altii il bat usor cu palma, iar altii il ciupesc in gluma sau il ating cu varful aratatorului. Toate aceste gesturi au corespindente in conversatie, astfel ca iti poti imagina cum se poarta un individ cu un copil doar asccultandu-l cum ii vorbeste."

Foamea de structura

"Eterna problema a fiintei umane este cum sa-si structureze timpul pe care nu-l petrece dormind."

"Foamea de structura" exprima nevoia de a evita plictiseala, caci daca aceasta din urma persista atunci ea devine sinonima cu infometarea emotionala si poate avea aceleasi urmari ca aceasta.
Acum intervin "jocurile" care sunt "substitute ale trairii adevarate a intimitatii autentice." Alte optiuni de structurare a timpului mai sunt ritualurile, distratiile, intimitatea, munca.
"Jocul" este o serie de tranzactii ("mangaieri") care inainteaza spre un deznodamant previzibil, caci telul oricarui membru al grupului este sa obtina cat mai multe satisfactii din tranzactiile sale cu ceilalti membri.

Starile de ego

Fiecare individ traieste anumite stari de spirit pe care le exteriorizeaza in anumite tipare comportamentale.
Berne sustine ca fiecare avem la indemana un repertoriu limitat de stari de ego, care nu sunt niste roluri, ci niste realitati psihologice:

a) stari de ego care seamana cu cele ale figurilor parintilor - Fiecare om isi poarta in sine proprii parinti;
b) stari de ego care sunt indreptatevin mod autonom catre evaluari obiective ale realitatii - Fiecare poarta in sine un adult;
c) stari de ego ce reprezinta relicve stravechi, inca active, care s-au consolidat in frageda copilarie - Fiecare poarta in sine baiatul sau fetita care era odata.

Cum se invata jocurile?

Cresterea copiilor poate fi privita, sustine Berne, ca un proces educational in cadrul caruia copilul e invatat ce jocuri sa joace si cum sa le joace.

Tanji, in varsta de 7 ani, a cerut voie sa se ridice de la masa invocand o durere de stomac. Parintii i-au sugerat sa stea putin intins. Fratiorul lui, mike, in varsta de 3 ani, spuse atunci si el: "Si pe mine ma doare stomacul", evident neavand nimic. Tatal lui se uita putin la el, apoi raspunse: "Doar nu vrei sa intri si tu in jocul asta, nu-i asa?" La care Mike izbucni in ras si zise: "Nu!".
Daca Mike impreuna cu parintii sau ar fi repetat scena de mai multe ori, s-ar fi putut anticipa ca acest joc ar fi devenit parte din caracterul lui Mike, asa cum se intampla adesea daca parintii coopereaza. Ori de cate ori, Mike ar fi fost invidios pe un privilegiu acordat unui concurent, s-ar fi prefacut bolnav ca sa obtina si el niste privilegii. Dar Mike a fost salvat de la o cariera atat de ipohondra.

Cartea lui Berne ne ofera prilejul sa ne analizam propriile "jocuri" si sa evaluam oportunitatea si/sau necesitatea lor in existenta noastra si a celor carora le vom lasa mostenire - copiii nostri.

Eric Berne - Jocuri pentru adulti - Psihologia relatiilor umane
Editura Amaltea, 2002, 156 pagini

Joi, 2- 2005
Cristina Dragulin, psiholog

 Manfred Dopfner, Stephanie Schurmann, Gerd Lehmkuhl - Copilul hiperactiv si incapatanat - Ghid de interventie pentru copiii cu tulburari hieprchinetice si opozitionale

 Irenaeus Eibl-Eibesfeldt - Iubire si ura

 Eric Berne - Jocuri pentru adulti - Psihologia relatiilor umane

 Mihaela Roco - Creativitate si inteligenta emotionala

 Sigmund Freud - Nevroza la copil

 Donald W. Winnicott - Convorbiri psihanalitice cu parintii

 Donald W. Winnicott - Consultatia terapeutica a copilului

 Kary Killen - Copilul maltratat